Screenshots from Le gamin au vélo (dir. Jean-Pierre & Luc Dardenne/2011)
Ieri a fost ultima etapă în Corsica. De aseară, Turul a intrat cu biciclete, bagaje şi restul angaralelor (unii aduc vorba şi de seringi & eprubete cu substanţe suspecte) pe teritoriul Franţei, poposind la Nisa, unde azi a avut loc contratimpul pe echipe. De mâine, încep lucrurile serioase, adică se porneşte la drum întins. Pe 228,5 kilometri, între Cagnes-sur-Mer (un orăşel în inima Coastei de Azur, situat undeva între Cannes - red alert, red alert - şi Nisa) şi rău famatul port Marsilia, loc de pierzanie pentru multe corăbii şi suflete în furtună, dar şi capitală europeană a culturii, în acest an.
Revenind la imaginile de azi, aş zice că deşi e cel mai light-hearted film al lor, fraţii Coen ai Belgiei (Europei) nu abdică de la principiile riguroase ale neorealismului în care sunt doctori docenţi. Nu evitarea unor clişee tematice sau tipare comportamentale e chestiunea care impresionează aici, ci modul în care acestea, inevitabile într-o poveste cu un puşti căpos pornit - pe bicicletă - în căutarea cu orice preţ a figurii paterne, îmbracă hainele firescului nestrident. A prezenta o întâmplare devenită, din păcate, banală (cazurile de copii abandonaţi au devenit o realitate familiară sau familială, de ce nu?), fără lirisme zaharisite şi fără critici virulente la adresa unui sistem social impotent sau defazat, e dovada unei duble stăpâniri: de sine şi a mijloacelor cinematografice de exprimare.
Apropo de Cannes (de unde şi red alert-ul): Le gamin au vélo a primit, în 2011, Marele Premiu al Juriului.
Revenind la imaginile de azi, aş zice că deşi e cel mai light-hearted film al lor, fraţii Coen ai Belgiei (Europei) nu abdică de la principiile riguroase ale neorealismului în care sunt doctori docenţi. Nu evitarea unor clişee tematice sau tipare comportamentale e chestiunea care impresionează aici, ci modul în care acestea, inevitabile într-o poveste cu un puşti căpos pornit - pe bicicletă - în căutarea cu orice preţ a figurii paterne, îmbracă hainele firescului nestrident. A prezenta o întâmplare devenită, din păcate, banală (cazurile de copii abandonaţi au devenit o realitate familiară sau familială, de ce nu?), fără lirisme zaharisite şi fără critici virulente la adresa unui sistem social impotent sau defazat, e dovada unei duble stăpâniri: de sine şi a mijloacelor cinematografice de exprimare.
Apropo de Cannes (de unde şi red alert-ul): Le gamin au vélo a primit, în 2011, Marele Premiu al Juriului.