Screenshots from La ville est tranquille (dir. Robert Guédiguian/2000)
Guédiguian e marseiez cu origini armeneşti, iar metropola e parte din aproape toate filmele sale. E o prezenţă discretă, însă. Cineastul nu îşi răsfaţă oraşul cu cadre spectaculoase în regim nocturn sau diurn, nu îl filmează cu cine ştie ce afecţiune, ba dimpotrivă, îl tratează cu răceală cumva documentaristică în siajul unui realism sec şi frust de tip early Loach. Practic, Marsilia lui Guédiguian e cartografiată social prin personajele sale, inşi modeşti, lumpeni, oameni aflaţi în felurite crize. Marginalii nu au sclipici, dar dau seamă despre viaţa care, de regulă, se vede doar în momentele în care tensiunile care le articulează sau dezarticulează explodează. La ville est tranquille, un titlu eufemistic, desigur, este din punctul meu de vedere cel mai închegat şi bricolat film al unui observator atent al realităţilor de la care cei mai mulţi îşi întorc faţa.