Medicii şi părinţii i-au spus că va ajunge în Rai. Ce puteau şi ei să spună unui ţânc de 5 ani măcinat de o boală incurabilă? S-au gândit că povestea cu Raiul e cea mai potrivită. I-au mai spus că se va trezi acolo după un somn luuuung, luuuung, asemănător cu al urşilor când hibernează. Doar că el nu-i aşa uşor de prostit. A simţit că ceva nu-i în regulă. Ce să facă un puşti ca el în Rai? Sigur o să se plictisească acolo.
E o temere pe care i-o va împărtăşi lui Enzo, noul îngrijitor repartizat pe etajul şi în rezerva unde e internat. Cămăruţa sa e plină de zepeline. Chiar şi pernele au imprimeuri cu dirijabile. A făcut o pasiune pentru ele. Plus că-i ţin de urât. Şi Enzo a avut un frate căruia îi plăceau baloanele astea. Enzo e un tip cu ochelari de vedere rotunzi şi barbă neagră, deasă, de filozof. Sau de scriitor pentru copii. Şi e cam mototol, dar măcar are imaginaţie.
I-a zis că dacă nu vrea, nu-i musai să meargă în Rai. Există şi varianta Helium, un loc mult mai simpatic, cu aer mai curat şi mai sănătos, unde copiii bolnavi merg pentru a se întrema. Şi unde fiecare casă e un fel de nacelă ataşată unui balon. Mai mult, când va fi să fie, drumul spre Helium va fi parcurs cu un dirijabil de lux, cu cabină roşie, ca ăla desenat de el. Evident, există şi-un cod secret cu ajutorul căruia căpitanul navei îi recunoaşte pe cei porniţi spre Helium: un căţel roşu. Gata, s-a hotărât: Helium îi place mai mult! Cu siguranţă acolo îl vor aştepta bunicii şi dacă are noroc se va întâlni şi cu fratele lui Enzo. Se vor juca împreună.
Probabil că Helium, film ce împrumută numele spaţiului transcendental despre care Enzo (Casper Crump) îi vorbeşte lui Alfred (Pelle Falk Krusbæk), va fi perceput de unii spectatori drept un storcător de lacrimi. Nu ne împiedică nimeni să-l privim aşa, dar ar fi păcat. Pentru că, dincolo de melodramă (ţinută oricum în hăţurile decenţei), filmul ăsta de numai 21 de minute e o poveste foarte exuperiană despre responsabilitate şi pasiune.
Responsabilitate deoarece e vorba despre un copil căruia trebuie să-i vorbeşti când nu prea mai sunt prea multe de spus, cu alte cuvinte, e nevoie să-i stimulezi fantezia fără a-l trage pe sfoară, şi pasiune, fiindcă fără ea nu se poate într-o astfel de încercare. Aşa că întrebarea pe care fiecare spectator cred că ar trebui s-o aibă în minte e: „Cum aş proceda eu într-o situaţie ca asta?”. Nicidecum „de ce nu or fi dat la intrare şi-un pachet cu şerveţele?” Sunt bune şi cinismul sau cocoşismele, dar cu asterisc.
Helium (dir. Anders Walter/Danemarca/2013) a primit Oscarul pentru cel mai bun scurtmetraj (Best Short Film, Live Action). Pe 4 aprilie, aveţi ocazia să-l vedeţi alături de cei 4 contracandidaţi în Gala Oscars Night, organizată la CinemaPRO din București, începând cu ora 21.00, în cadrul Festivalului Internaţional de Film NexT.
P.S.: Am înţeles că Shawn Christensen, realizatorul filmului care a triumfat anul trecut (Curfew), intenţionează să expandeze povestea într-un lungmetraj. Sper să-i iasă manevra, fiindcă, de obicei, astfel de iniţiative nu sfârşesc prea fericit. Există şi excepţii răsunătoare, una care-mi vine în minte pe fugă fiind 12 Monkeys (derivat din La Jetée de Chris Marker). Sau Cashback, dacă ar fi să aleg ceva mai recent.