Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

13 martie 2014

Rogelio (post dedicat admiratorilor lui Arriaga)



Ajungem şi la Rogelio, dar mai întâi halta Broken Night. Adică al patrulea scurtmetraj regizat de scenaristul mexican Guillermo Arriaga, fost om de bază în echipa lui Iñárritu (au colaborat la toate cele trei hituri transcontinentale: Amores Perros, 21 Grams şi Babel; întâmplător, aici cronologia funcţionează şi ca reper axiologic). Cam confuz (din dorinţa de a fi criptic, probabil, căci creep-tic oricum e), însă cu o imagine ţais (Kaminski, A.S.C., fireşte!) şi o muzică-potenţator de aromă chill horror (Philip Glass).

Despre primul său film (Campeones sin límite, un documentar de 28 de minute, datând din 1997) nu se ştiu prea multe lucruri, în vreme ce debutul în lungmetraj (The Burning Plain/2008) e un eşec deloc glorios, în care Arriaga reuşeşte să comită mai toate erorile ce se reproşează începătorilor ce vor prea mult. Din punctul meu de vedere, mai bine şi-ar vedea de scriitură, regia fiind pentru alţii. Tommy Lee Jones, de pildă, căruia i-a livrat la cheie un scenariu perfect: The Three Burials of Melquiades Estrada. De altfel, de atunci încoace, adică din 2005, nu a mai produs nimic notabil (Babel, dacă la el vă gândiţi, fiind o încropeală cu resturi din 21 Grams).

Cred că şi-a dat şi el seama de asta, fiindcă n-a mai recidivat în zona lungmetrajelor, preferând să-şi facă mâna cu scurtmetraje (de autor). Anul acesta va avea două în portofoliu, ambele fiind segmente ale unor omnibusuri, între care şi Rio, I Love You, episodul al treilea din serialul dedicat metropolelor cu anvergură planetară. Primele două au fost Paris şi New York şi, deşi se preconiza că următoarea oprire va fi în Shanghai, probabil că s-a operat o modificare strategică de plan de marketing, Brazilia fiind gazda Campionatului Mondial de fotbal, adică un cârlig de care filmul poate fi uşor remorcat. Printre regizorii înhămaţi în acest proiect se regăsesc Paolo Sorrentino, Stephan Elliott, Fernando Meirelles, Im Sang-Soo şi Nadine Labaki.

Rogelio, pe de altă parte, e amuzant şi tonic. Un concentrat de realism magic a la mexicana, numai bun pentru a vă drege după sperietura trasă mai sus. Nu avem subtitrare, dar nici nu prea e nevoie. Se vorbeşte în spaniolă, totuşi, şi se cam înţelege tot.