„În noaptea aceea, 15 aprilie, David Ben-Gurion şi-a avertizat ţara în discursul rostit de Ziua Independenţei că Egiptul plănuieşte să măcelărească poporul lui Israel. Criza din Orientul Mijlociu se acutizase permannent începând din iarnă. Pe 19 aprilie a intrat în vigoare o încetare a focului între cele două ţări. Grace Kelly s-a căsătorit cu prinţul Rainier al III-lea de Monaco în aceeaşi zi. Primăvara se scurgea încet, curenţii mari şi bulboanele mici erau deopotrivă prezente în titlurile din ziare. Oamenii citeau ştirile care le conveneau şi fiecare îşi construia în conformitate cu ele propria vizuină din zdrenţele şi paiele istoriei. În oraşul New York existau aproximativ cinci milioane de vizuini diferite: Dumnezeu ştie ce se petrecea în minţile miniştrilor din guvern, a şefilor de state şi a funcţionarilor guvernamentali din capitalele lumii. Fără îndoială, versiunile lor personale ale istoriei se manifestau în acţiune. Asta dacă prevala o distribuţie normală a tipurilor.” (Thomas Pynchon - V., Ed. Polirom, 2006, traducere din limba engleză de Horia Florian Popescu)
Grace of Monaco, primul biopic serios (sau făcut de oameni serioşi) consacrat uneia din cele mai celebre America's sweethearts, Grace Kelly, va fi lansat în deschiderea Festivalului de la Cannes, pe 14 mai. Nicole Kidman interpretează rolul actriţei devenită prinţesă (arguably best choice available), Tim Roth e distinsul consort, iar regizor, Olivier Dahan, cel cu ameţita cinebiografie a lui Edith Piaf de acum câţiva ani (salvată parţial de magnetismul lui Marion Cotillard).
Dahan e la cuţite cu producătorul (marele H. Weinstein) atât din cauza datei de lansare (studioul o dorea la sfârşitul anului trecut pentru a prinde sezonul premiilor), cât şi a poveştii spuse pe ecran. Am zis eu biopic, însă termenul nu e cel mai potrivit, având în vedere faptul că filmul tratează o parte din viaţa lui Grace Kelly, mai exact faza turbulentă a mariajului cu (s)nobilul monegasc peste care se suprapune conflictul politic dintre Rainier III şi De Gaulle. Istorie pentru mase. Refurbished!
Apelul la fragmentul din romanul lui Pinchon nu e nici gratuit, nici fără noimă.