„Uşile, uşile...” (22)

Love Streams este penultimul film al lui John Cassavetes (e din 1984). A fost făcut în timp ce iconoclastul regizor se lupta cu ciroza. Big Trouble va fi ultimul, doi ani mai târziu.

Întâmpinat cu destulă răceală de critici, scos pe şest din sălile de cinema după numai câteva săptămâni de expunere şi exilat pe video, dar nici acolo pe scară largă, Love Streams este EKG-ul relaţiei dintre un scriitor puturos, beţiv, obişnuit cu un oarecare lux (Cassavetes în persoană), şi Sarah, soră-sa, interpretată de Gena Rowlands, soţia cineastului din viaţa de dincoace de ecran. Ea se declară o persoană foarte fericită, el declară că vrea să scrie o carte despre viaţa de noapte (chiar începe s-o scrie). Amândoi sunt însinguraţi, pierduţi şi, fiecare în felul său, se luptă pe muţeşte cu disperarea. De a fi. Văzându-i, gândul îţi zboară la frântura aceea de monolog: „.. iar printr-un som să-nchei dureri/şi mii de lovituri fireşti”. 

Fimele lui John Cassavetes, nota Jim Jarmusch, sunt despre iubire, despre încredere şi absenţa ei, despre izolare, bucurie, tristeţe, extaz şi prostie. Şi despre umanitatea privită fără false pudori, zic eu. Distincţia lor stilistică, dar şi independenţa lor feroce şi galvanică au fost adevărate pietre de încercare pentru regizori în egală măsură feroce şi galvanici precum Claire Denis, Olivier Assayas şi Pedro Almodóvar.  

Love Streams, în cruzimea şi disperarea din care se adapă doar pentru a plonja şi mai adânc în ele, dar şi-n sălbatica confruntare cu însingurarea şi nevoile bazale, luptă pe care o vedem expusă în detaliu, este probabil cel mai visceral film al lui Cassavetes. Insuportabil, dacă vreţi. Greu de privit până la capăt, dar şi greu să-i întorci spatele.

Felie de viaţă, fraţilor! Palpit.

And then comes the stubborn goat. Out in the storm. Ipostază foarte grecească a tandreţii masculine.