- interviu cu Doru Lupeanu, scenaristul filmului Superman, Spiderman sau Batman -
Cum spuneam şi în teaser, am decis să abordez scurtmetrajul lui Tudor Giurgiu, recent premiat la European Film Awards, altfel decât pe calea unui review. Am ales interviul, o variantă oleacă mai dificilă fiindcă într-un astfel de demers lucrurile nu depind strict de tine, întrebător pus pe iscodit, ci şi de cel căruia îi adresezi întrebările. Sau mai ales de el. Ei bine, în acest caz a fost mai uşor decât îmi închipuiam pentru că Doru Lupeanu mi-a răspuns cu promptitudine (n-au trecut nici 24 de ore între send şi receive), relaxat, fără complicaţii, atitudine pentru care vreau să-i mulţumesc şi (în) public. Restul e o vedere din interior şi o găsiţi mai jos. Sper să vă ajute să vă apropiaţi de acest film care pe mine m-a impresionat prin simplitate şi directeţe (ca să nu spun pe şleau sinceritate). Un film simplu care emoţionează. Iar eu încă mai cred în virtutea asta a cinemaului.
P.S.: Mie nu-mi place termenul pentru că e tocit ca naiba, dar în ce priveşte interviul de faţă cred că se poate zice că e în exclusivitate, nu?
******************************************************
Cinesseur> Felicitări! Se pare că ai lipici la premii. Primul tău scenariu a fost premiat de HBO, al doilea e suport pentru un scurtmetraj laureat la diverse festivaluri (Valladolid, Aspen, Varşovia şi Manhattan), iar acum de Academia Europeană de Film. Care e reţeta (dacă există vreuna)?
Cum spuneam şi în teaser, am decis să abordez scurtmetrajul lui Tudor Giurgiu, recent premiat la European Film Awards, altfel decât pe calea unui review. Am ales interviul, o variantă oleacă mai dificilă fiindcă într-un astfel de demers lucrurile nu depind strict de tine, întrebător pus pe iscodit, ci şi de cel căruia îi adresezi întrebările. Sau mai ales de el. Ei bine, în acest caz a fost mai uşor decât îmi închipuiam pentru că Doru Lupeanu mi-a răspuns cu promptitudine (n-au trecut nici 24 de ore între send şi receive), relaxat, fără complicaţii, atitudine pentru care vreau să-i mulţumesc şi (în) public. Restul e o vedere din interior şi o găsiţi mai jos. Sper să vă ajute să vă apropiaţi de acest film care pe mine m-a impresionat prin simplitate şi directeţe (ca să nu spun pe şleau sinceritate). Un film simplu care emoţionează. Iar eu încă mai cred în virtutea asta a cinemaului.
P.S.: Mie nu-mi place termenul pentru că e tocit ca naiba, dar în ce priveşte interviul de faţă cred că se poate zice că e în exclusivitate, nu?
******************************************************
Cinesseur> Felicitări! Se pare că ai lipici la premii. Primul tău scenariu a fost premiat de HBO, al doilea e suport pentru un scurtmetraj laureat la diverse festivaluri (Valladolid, Aspen, Varşovia şi Manhattan), iar acum de Academia Europeană de Film. Care e reţeta (dacă există vreuna)?
Doru Lupeanu> Sincer, nici eu nu ştiu. Pot să-i zici noroc, conjunctură... Nu cred să existe o reţetă anume. Am avut şansa ca la ambele scurtmetraje să am parte de echipe care s-au implicat mult atât în realizarea filmelor, cât şi în promovarea lor ulterioară.
Cinesseur> Care e povestea acestui scenariu? Cât ai lucrat la el?
Doru Lupeanu> Superman... a fost inspirat de nepoata mea, care avea în jur de 3 ani şi era înnebunită după monede. Într-o zi, părinţii ei aveau o discuţie mai aprinsă despre finanţele familiei şi atunci nepoata mea şi-a luat colecţia de monede, a aşezat-o tacticos între ei şi le-a spus cu calm să stea liniştiţi pentru că ea are destui bani pentru toţi trei. Apoi le-a dat voie să-şi aleagă fiecare câte o monedă.
Cam de la asta a pornit totul. De la felul în care copiii găsesc soluţii simple la probleme majore, de la felul în care văd viaţa mult mai simplu decât ajungem noi uneori să o complicăm.
Scenariul l-am scris în câteva ore. Odată găsită ideea, am lăsat personajele „de capul lor” şi povestea a curs uşor.
Cinesseur> Am apreciat faptul că ai ţinut situaţia sub control deşi subiectul e heartbreaking. Tonul e firesc, în limitele unui realism concret, nefabricat. Presupun că e nevoie de o doză consistentă de autocenzură pentru a nu te lăsa dus de val, pentru a nu infuza artificial emoţie, din condei. Câte ciorne ai aruncat la coş?
Doru Lupeanu> Unii afirmă contrariul: că am apăsat butoane de stors lacrimi mai ceva ca în reclamele la medicamente. Adevărul e că nu-mi pun niciodată problema cum va fi perceput ceea ce scriu. Îmi place să scriu şi o fac ca atare. Scriu scenarii pentru că au în general un ritm mai alert şi nu mă plictisesc (n-aş putea scrie romane, cel puţin nu acum). Atâta timp cât îmi face plăcere să scriu nu-mi prea pun problema clişeelor sau cea de a urma anumite modele. Faptul că am avut norocul ca ceea ce am scris să placă şi altora e un bonus de care mă bineînţeles că mă bucur, dar nu e prioritar. Ambele scurtmetraje au „ieşit” din prima. Asta poate şi pentru că au în spate o idee simplă pe care mi-a fost uşor să o pun pe hârtie. Cu alte tentative am avut mai multă bătaie de cap.
Cinesseur> Apropo de ciorne: unde e Batman? Unii glumeţi spuneau că a căzut la montaj. A fost sau n-a fost... aşa?
Doru Lupeanu> A fost şi n-a fost... În scenariul iniţial apărea şi Batman, dar l-a tăiat Aaron (copilul din film). Titlul a rămas la fel din alte motive. Nu ţineam morţiş ca toţi supereroii sa fie prezenţi în film, dar când am ales titlul mă gândeam mai mult la lumea aceea a inocenţei, lumea în care eroii de benzi desenate sunt tangibili şi mi s-a părut că sună mai bine cu toţi trei la un loc decât cu doi.
Cinesseur> Cât spaţiu laşi, în general, pentru improvizaţia actorilor? În cazul de faţă, au fost abateri de la text mai ales că era vorba de replici spuse de un copil?
Doru Lupeanu> Au existat abateri, bineînţeles! Şi aici a fost o muncă titanică din partea lui Tudor şi a întregii echipe. Aaron avea la momentul filmărilor trei ani şi jumătate. Era greu să-l faci să memoreze replici şi să rămână implicat în multe duble, aşa că totul a fost reconstruit în jurul lui ca o continuă joacă. Dar dincolo de asta nu am nici o problemă de orgoliu dacă actorii improvizează. Până la urmă ei şi regizorul dau viaţă poveştilor mele şi ei trebuie să simtă textul în felul lor. Altfel ar părea prea mecanic uneori.
Doru Lupeanu> Unii afirmă contrariul: că am apăsat butoane de stors lacrimi mai ceva ca în reclamele la medicamente. Adevărul e că nu-mi pun niciodată problema cum va fi perceput ceea ce scriu. Îmi place să scriu şi o fac ca atare. Scriu scenarii pentru că au în general un ritm mai alert şi nu mă plictisesc (n-aş putea scrie romane, cel puţin nu acum). Atâta timp cât îmi face plăcere să scriu nu-mi prea pun problema clişeelor sau cea de a urma anumite modele. Faptul că am avut norocul ca ceea ce am scris să placă şi altora e un bonus de care mă bineînţeles că mă bucur, dar nu e prioritar. Ambele scurtmetraje au „ieşit” din prima. Asta poate şi pentru că au în spate o idee simplă pe care mi-a fost uşor să o pun pe hârtie. Cu alte tentative am avut mai multă bătaie de cap.
Cinesseur> Apropo de ciorne: unde e Batman? Unii glumeţi spuneau că a căzut la montaj. A fost sau n-a fost... aşa?
Doru Lupeanu> A fost şi n-a fost... În scenariul iniţial apărea şi Batman, dar l-a tăiat Aaron (copilul din film). Titlul a rămas la fel din alte motive. Nu ţineam morţiş ca toţi supereroii sa fie prezenţi în film, dar când am ales titlul mă gândeam mai mult la lumea aceea a inocenţei, lumea în care eroii de benzi desenate sunt tangibili şi mi s-a părut că sună mai bine cu toţi trei la un loc decât cu doi.
Cinesseur> Cât spaţiu laşi, în general, pentru improvizaţia actorilor? În cazul de faţă, au fost abateri de la text mai ales că era vorba de replici spuse de un copil?
Doru Lupeanu> Au existat abateri, bineînţeles! Şi aici a fost o muncă titanică din partea lui Tudor şi a întregii echipe. Aaron avea la momentul filmărilor trei ani şi jumătate. Era greu să-l faci să memoreze replici şi să rămână implicat în multe duble, aşa că totul a fost reconstruit în jurul lui ca o continuă joacă. Dar dincolo de asta nu am nici o problemă de orgoliu dacă actorii improvizează. Până la urmă ei şi regizorul dau viaţă poveştilor mele şi ei trebuie să simtă textul în felul lor. Altfel ar părea prea mecanic uneori.
Cinesseur> Te-am remarcat şi pe genericul de la Periferic, filmul lui Bogdan George Apetri. Dialogurile adiţionale au fost jobul tău. Ce-ai adăugat? Sau ce-ai scos, finisat etc.?
Doru Lupeanu> Periferic a fost o experienţă mai mult decât interesantă. Rolul meu nu a fost unul major. Am colaborat cu Bogdan George Apetri puţin, la unele dialoguri din primul sfert al filmului. Experienţa a fost interesantă şi pentru faptul că întreaga colaborare s-a purtat pe messenger şi email. Am ajuns să ne cunoaştem abia la premiera filmului, la Cluj. Bogdan e un om excepţional şi mă bucur că am reuşit să-l cunosc şi să colaborez cu el.
Doru Lupeanu> Periferic a fost o experienţă mai mult decât interesantă. Rolul meu nu a fost unul major. Am colaborat cu Bogdan George Apetri puţin, la unele dialoguri din primul sfert al filmului. Experienţa a fost interesantă şi pentru faptul că întreaga colaborare s-a purtat pe messenger şi email. Am ajuns să ne cunoaştem abia la premiera filmului, la Cluj. Bogdan e un om excepţional şi mă bucur că am reuşit să-l cunosc şi să colaborez cu el.
Cinesseur> Eşti absolvent de ştiinţe economice. Ce e mai uşor de scris: un scenariu de film sau prognoze economice?
Doru Lupeanu> Ambele presupun dificultăţi specifice. Scenariile îmi fac însă mai multă plăcere.
Doru Lupeanu> Ambele presupun dificultăţi specifice. Scenariile îmi fac însă mai multă plăcere.
Cinesseur> Nu pot să nu te întreb: ai vreun scenarist preferat?
Doru Lupeanu> Da. De ceva vreme pot zice că da şi nu neapărat numai datorită scenariilor scrise de John August (Big Fish, Corpse Bride, Charlie and the Chocolate Factory, Frankenweenie), cât a lucrurilor învăţate de la el. Are un site cu multe resurse pentru orice scenarist amator (cazul meu): http://johnaugust.com. La un moment dat lucram la un text şi mi-am luat inima în dinţi şi i-am scris un mail cu întrebări. Am rămas plăcut surprins când mi-a şi răspuns, iar răspunsul nu a fost deloc de complezenţă.
Doru Lupeanu> Da. De ceva vreme pot zice că da şi nu neapărat numai datorită scenariilor scrise de John August (Big Fish, Corpse Bride, Charlie and the Chocolate Factory, Frankenweenie), cât a lucrurilor învăţate de la el. Are un site cu multe resurse pentru orice scenarist amator (cazul meu): http://johnaugust.com. La un moment dat lucram la un text şi mi-am luat inima în dinţi şi i-am scris un mail cu întrebări. Am rămas plăcut surprins când mi-a şi răspuns, iar răspunsul nu a fost deloc de complezenţă.
Cinesseur> What's next? Pe când un scenariu de lungmetraj?
Doru Lupeanu> E în lucru. Am început de ceva vreme să lucrez la un astfel de scenariu. Şi dacă la scurtmetraje totul a curs uşor, „din prima”, aici naşterea e mult mai complexă şi a generat şi câţiva avortoni pe drum. Dar încă mă simt atras de subiect şi sunt dispus să mă iau la luptă.
Doru Lupeanu> E în lucru. Am început de ceva vreme să lucrez la un astfel de scenariu. Şi dacă la scurtmetraje totul a curs uşor, „din prima”, aici naşterea e mult mai complexă şi a generat şi câţiva avortoni pe drum. Dar încă mă simt atras de subiect şi sunt dispus să mă iau la luptă.