Still from My Week With Marilyn (dir. Simon Curtis/2011)
- via fanpop.com -
„N-am reuşit niciodată să fiu atrasă de un bărbat cu dinţi perfecţi”, declară Hecht că i-a spus Monroe. Celălalt tip de bărbat despre care i-a spus că nu i-a plăcut niciodată (...) erau „cei care se tem să nu te insulte” şi care „sfârşesc totdeauna prin a te insulta mai rău decât oricine altcineva”. În materie de sex, la fel ca şi în politică, îi plăcea ca lucrurile să fie ceea ce erau cu adevărat. Îi displăceau oamenii cu două feţe, care vorbeau despre situaţia din India în timp ce „îşi făceau curaj să treacă la acţiune” şi încă şi mai mult bunii samariteni dornici de o aventură, care pretindeau că ţin cu adevărat să-i promoveze cariera. Majoritatea bărbaţilor, considera ea, vorbesc prea mult, nu intelectualii care sunt „doldora de idei şi informaţii despre viaţă”, ci „aceia care te plictisesc vorbind doar despre ei înşişi... Bărbaţii de felul acesta nu sunt buni de nimic”. Un bărbat poate vorbi unei femei despre el însuşi numai după ce au devenit amanţi, atunci când poate „să-i mărturisească toate păcatele şi-i poate spune câte femei a avut”. Numai bărbaţii proşti şi slabi cred că iubirile din trecut ale unei femei îi micşorează dragostea pentru ei. „O femeie poate aduce o dragoste nouă fiecărui bărbat pe care-l iubeşte, cu condiţia - a adăugat ea - să nu fie prea mulţi”. (Jacqueline Rose - Marilyn Monroe: intuiţii despre lucruri neştiute, Lettre Internationale nr. 83/2012)