«
Eterna fascinație a omului faţă de viața fără de moarte a dat naștere multor mituri, dar nici unul nu a fascinat atât de mult precum cel al vampirilor.
Lăsând la o parte tradiționalismul și teroarea evocate de aceste creaturi ale nopții, Scott și Jarmusch ne arată un alt chip al nemuririi, iubirea și senzualitatea/sexualitatea lor.
Pornim din baruri, unde amândouă cuplurile vânează nu numai ființe umane, ci și muzicalitatea și haosul nopții, ascunse, atât cât se poate ascunde cineva în spatele ochelarilor de soare, şi scăldate de lumina artificială. Nu degeaba susţin legendele că lumina solară le e nesuferită. Fatală.
Pe când vampirii lui Scott adoră sângele și puterea conferită de acesta, cuplul etern al lui Jarmusch este reticent față de a lua viaţa unor tineri îndrăgostiţi, poate la fel de îndrăgostiţi ca ei, dar o fac, dintr-o sau ca o necesitate crudă. Eternitatea nu ar fi nimic sau ar fi chiar mizerabilă, dacă n-ai avea cu cine s-o împarți.
Am păstrat pentru final desertul, ca la un festin. David Bowie și Catherine Deneuve, acompaniați de o prietenă din rândul muritorilot, interpretează Trio in E-Flat de Schubert, iar Tom Hiddleston într-un acces de plictiseală ne (în)cântă cu Paganini, Caprice No. 5 mai exact. În fond, oricât de lungă ar fi viața, ar fi o eroare fără muzică, după cum zice bunul Friedrich.
[montaj şi text: Mihnea Ştefan Avram]»