Volver (dir. Pedro Almodóvar/2006)
Almodóvar iubește cu patimă femeile (în film). Care să fie motivele? Răspunsuri posibile şi simple via Cărtărescu (toate găsibile şi în Volver): „Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minţi. Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minţi. (...) Pentru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate servituţile anatomiei lor delicate."
Să ne gândim, de pildă, doar la secvenţa în care Penelope Cruz/Raimunda (departe de a fi o mimoză), se chinuie să "cazeze" într-o ladă frigorifică trupul bărbatului pe care fiică-sa l-a trimis la veşnic "repaos" (apărându-se în fața unei tentative de viol). Nu e deloc simplu: cadavrul e de plumb, peretele lăzii e destul de înalt, așa că a-l băga înăuntru nu e chiar o treabă de femeie. Chinul pare nesfârșit...
Senzaţia e accentuată şi de modul în care e filmată scena: acolo unde alţii ar fi simplificat povestea din montaj, în două cadre, unul cu faţa modificată de efort a femeii şi altul cu mortul prăvălindu-se zgomotos, Almodóvar trage totul dintr-o bucată, iar camera rămâne ațintită, de la distanţă şi cumva pieziș, zeci de secunde asupra opintelilor Raimundei și taie abia când ea trântește cu obidă capacul frigorificei. E aici o fascinație aproape primară (i-aș spune, aluziv-lacanian, copilărească) pe care-o întâlnim la von Sternberg (în relația cu Dietrich), la Wong Kar Wai (cu Maggie Cheung) sau la Tornatore (cu Monica Bellucci). Genul acela de fascinație care te face să taci. Lung. Continuu. Nestudiat. Admirativ.
Să ne gândim, de pildă, doar la secvenţa în care Penelope Cruz/Raimunda (departe de a fi o mimoză), se chinuie să "cazeze" într-o ladă frigorifică trupul bărbatului pe care fiică-sa l-a trimis la veşnic "repaos" (apărându-se în fața unei tentative de viol). Nu e deloc simplu: cadavrul e de plumb, peretele lăzii e destul de înalt, așa că a-l băga înăuntru nu e chiar o treabă de femeie. Chinul pare nesfârșit...
Senzaţia e accentuată şi de modul în care e filmată scena: acolo unde alţii ar fi simplificat povestea din montaj, în două cadre, unul cu faţa modificată de efort a femeii şi altul cu mortul prăvălindu-se zgomotos, Almodóvar trage totul dintr-o bucată, iar camera rămâne ațintită, de la distanţă şi cumva pieziș, zeci de secunde asupra opintelilor Raimundei și taie abia când ea trântește cu obidă capacul frigorificei. E aici o fascinație aproape primară (i-aș spune, aluziv-lacanian, copilărească) pe care-o întâlnim la von Sternberg (în relația cu Dietrich), la Wong Kar Wai (cu Maggie Cheung) sau la Tornatore (cu Monica Bellucci). Genul acela de fascinație care te face să taci. Lung. Continuu. Nestudiat. Admirativ.
2 comentarii:
te face sa taci. pentru ca nu mai ai ce sa faci :)
eu unul mă gândesc la un "sex and the city" scris şi regizat de el. ar fi cu adevărat un experiment.
Trimiteți un comentariu