Stârnit de o inspirată analogie imago-antropologică făcută de tlonieni cu punct de plecare 2001: A Space Odyssey, mi se pare că Stanley Kubrick a creat şi impus, la peste 70 de ani de la inventarea cinematografului, arhetipul unei scene întâlnite, până atunci, dar şi după, la tot pasul în filme (cea mai frecventă, poate, după scenele cu trenuri): statul la masă (impregnată sau nu cu potenţial dramatic, în funcţie de balansul sau fluxul narativ). Iat-o:
Şi iată, acum, o serie de reprezentări ale acestei imagini arhetipale. Pentru simetrie şi valoare adăugată, prima e extrasă din acelaşi 2001: A Space Odyssey (Kubrick, 1968). Următoarele provin din A History of Violence (Cronenberg, 2005), Munich (Spielberg, 2005) şi Apocalypse Now (Coppola, 1979). Alegerea e pur subiectivă şi ţine cont, în primul rând, de forma mesei şi dispunerea participanţilor în cadru.
Evident, aceasta este (sau poate fi) o ipoteză de lucru, nicidecum punctul final al unei demonstraţii. La o adică, poate fi cel mult, o demonstraţie de virtuozitate speculativă ;)