Şi cică Roman Coppola ar vrea ca eu să cred că numărul ăsta de casă e aşa, ieşit din spuma mării, dintr-o asociere întâmplătoare de idei, dintr-un joc secund al imaginaţiei sale fecunde sau mai ştiu eu prin ce metodă bizară! Ei bine, eu nu cred nici în ruptul capului purtat (uneori de pomană) de Charlie Sheen. Eu, ca wongkarwai-an convins, sunt convins (alăturare obligatorie în circumstanţele date) că e o trimitere subtilă spre 2046, filmul maestrului din Hong Kong, mai ales că şi povestea din filmul lui Coppola (despre care v-am mai zis aici) se învârteşte tot în jurul unui bărbat care încearcă să uite o femeie...